Primul capitol din "Manifestarea prezentă a Gnozei"

Aşa cum e conştiinţa aşa e şi viaţa

Începem primul capitol cu analiza unei noi ere umane. Căci am păşit într‑o nouă eră, care e de o mare importanţă, mai ales pentru discipolii Şcolii Spirituale moderne, şi pentru toţi aceia care pe baza calităţii şi orientării lor interioare sunt meniţi pentru acest statut. Este o eră din care emană o forţă care constrânge şi urgen­tează în mod deosebit. O astfel de eră apare doar odată în cursul a nenumărate generaţii, şi numeroasele ei laturi, consecinţe şi deo­sebiri ne face să o judecam temeinic.
    În spatele omenirii s‑a închis o uşă. Omenirea, şi mai ales Şcoala Spirituală a păşit într‑un spaţiu cu totul nou – şi după asta trebuie să ne ghidăm cu toţii. Nu ar avea sens încercarea da a vă convinge pe Dumneavoastră de realitatea acestei ere, pentru ca să spuneţi eventual: „Într‑adevăr? Ce interesant!” sau: „Poate că aveţi dreptate”.
    Aşa, asta ar fi doar o teorie pentru Dumneavoastră şi aţi ju­deca‑o aşa cum judecaţi toate celelalte teorii ale domeniului nos­tru natural. Şi din timp în timp, dacă aveţi ocazia şi dacă vă amin­tiţi, aţi încerca să realizaţi cate ceva din ea în practică.
    Cititorul va înţelege că practicarea vreunei teorii nu va deveni niciodată realitate în sensul Gnozei. În lumea noastră practica este întotdeauna ceva teorie aplicată. Omul învaţă ceva, şi dacă a în­văţat‑o, atunci o aplică. În domeniul nostru natural, individul  trece de la treapta teoretică le cea practică. În sensul Gnozei însă, practica este întotdeauna rezultatul unei stări de conştiinţă, iar sta­rea de conştiinţă are întotdeauna consecinţe. Asta deoarece starea de conştiinţă este realitate, iar omul se străduieşte să se ghideze după realitate. Viaţa, starea de viaţă care se dezvoltă astfel, pe care omul se bazează şi spre care tinde, e tot atât de reală ca şi sta­rea de conştiinţă şi nu are nimic de‑a face cu teoria aplicată. Căci dacă conştiinţa Dumneavoastră vă dirijează atenţia spre un anumit lucru pe care îl consideraţi corect, atunci degeaba va spun toţi specialiştii teoretici din lume: „Să nu cumva să mergeţi în direcţia asta”. Conştiinţa Dumneavoastră vă confruntă cu acest lucru, iar Dumneavoastră transpuneţi conştiinţa într‑o stare de viaţă.
    Să luăm un exemplu! Să ne gândim la teolog. În cursul studii­lor sale universitare se ocupă de teorie, însă în biserică ajunge în curând în aşa‑numită practică teologică. Punem întrebarea: dato­rită practicii teologice există vreo diferenţă între aceste două stări de existenţă în privinţa împărăţiei lui Dumnezeu? Nu este deloc. Teologul, ca şi om, are starea lui de conştiinţă proprie care îi de­termina starea vieţii şi nu teologia.
    Important este ca Dumneavoastră să fiţi conştient de noua eră, pentru că doar starea conştiinţei poate deveni starea vieţii. Reali­tatea conştiinţei creează realitatea vieţii, starea conştiinţei este cea care se manifestă, se proiectează şi spre înăuntru, şi spre în afară.
    Dacă, după cele de mai sus, vă miraţi (omul mirat nu e conşti­ent, cel puţin nu în deplină măsură), atunci  Dumneavoastră puneţi teoria în practică numai cu metoda naturii obişnuite. Prin asta însă nu puteţi împărtăşi noua eră niciodată în sensul ei eliberator. De aceea, vă declarăm: „Starea conştiinţei este starea vieţii”. O reali­tate trebuie să se oglindească în cealaltă şi prin cealaltă. Atunci există echilibru. Dacă echilibrul nu se realizează atunci omul ră­mâne complet nefericit, nemulţumit şi foarte neliniştit. Asta e o lege naturală. Gândiţi‑vă la animal. Dacă e conştient de un peri­col, atunci tinde spre echilibru sub forma refugiului. De aceea, starea conştiinţei este totodată şi starea sângelui. Dacă acum sun­teţi conştienţi de noua eră împreună cu noi, atunci decizia in­terioară de la sine înţeleasă ne îmboldeşte la acţiune pentru a ex­primă cumva conştiinţa în modul de viaţă care să fie în echilibru, în acord cu ea. Şcoala Spirituală modernă încearcă să pună în acord străduinţa armatei de discipoli în acest sens, pentru ca suc­cesul să fie cât mai mare. Şcoala ar dori să informeze acei disci­poli la care se poate presupune conştiinţa noii ere. Dumneavoastră o să simţiţi că aceasta este o teoretizare permisă şi practică. Închi­puiţi‑vă: suntem conştienţi că am ajuns într‑o situaţie cu totul nouă. Să zicem că ne găsim dintr‑o dată într‑un oraş străin şi nu cunoaştem drumul. Începem să căutăm deci acest drum, ca să adu­cem situaţia în echilibru. În nici un caz nu putem vorbi doar de te­orie dacă cineva care s‑a acomodat deja şi cunoaşte drumul şi ne dă indicaţii ajutătoare, impulsionante, informante.
    Acum poate se înţelege că explicaţiile noastre stau într‑o lu­mină deosebită care se ghidează întru totul după a patra Gnoză, după Gnoza noului mod de viaţă. Am ţinut consfătuiri care s‑au orientat complet pentru a transmite înţelegerea, sau care au vrut să reînvie dorinţa de slavă, sau care au vrut să vă îmboldească pe Dumneavoastră la abnegaţie. Acum însă este vorba de un mod de viaţă adaptat nemijlocit care reacţionează la o stare de conştiinţă care constrânge în mod necesar.
    Este clar că şi prima Gnoză, Gnoza înţelegerii, se poate realiza prin experienţă şi conştiinţă matură, cât şi că condiţia de bază pentru realizarea celei de‑a doua şi a treia Gnoze, Gnozele slavei şi abnegaţiei, este baza de conştiinţă adecvată. Cititorul înţelege deci că este necesar o stare de conştiinţă foarte clară şi orientată spre scop pentru ca consfătuirea noastră să fie cu adevărat rod­nică. Prin înţelegere, dorinţă de slavă, adică de întregire, dăruire de sine, devenind din ce în ce mai conştienţi, ne realizăm acum în propria noastră fiinţă o nouă stare de conştiinţă cât mai exact po­sibil care reflectă era care a apărut. Şi la această eră se poate reacţiona doar într‑un singur fel: cu noul mod de viaţă inteligent şi dinamic. Vom înţelege asta mai bine dacă analizăm ce este de fapt conştiinţa.
    Starea de conştiinţă este o stare electromagnetică. Asta deoa­rece conştiinţa noastră constă din şapte focare care sunt umplute cu materie magnetică, materie astrală. Aceste focare sau centre sunt în sanctuarul principal, în cel şapte cavităţi cerebrale. Con­ştiinţa noastră este hrănită de procesul de respiraţie al sistemului magnetic al creierului care preia materia astrala din câmpul mag­netic intercosmic. Starea de conştiinţă individuală depinde deci întru totul de specificul şi efectul câmpului magnetic intercosmic din jurul nostru.
    Aşa se înţelege cum apar ere noi: schimbările ce se dezvoltă în noi sunt pricinuite de schimbările câmpului magnetic intercosmic din jurul nostru. Schimbările câmpului intercosmic provoacă ade­sea nemijlocit schimbări în viaţa manifestată, deci şi în viaţa noastră.
    Câmpului intercosmic constă din douăsprezece curente. Aceste douăsprezece curente se manifesta şi în noi şi se bazează pe un plan care se manifestă în spaţiu şi timp. Din asta rezultă că aceste douăsprezece curente magnetice sunt dirijate de alte curente mai puternice, adică evident că există multe sisteme magnetice, mai tari sau mai slabe cere acţionează reciproc una asupra celeilalte.
    Câmpul magnetic care dă naştere dialecticii creează succesiu­nea erelor şi prin asta determină drumul parcurs de omenire în spaţiul temporal. În drumul sau prin spaţiului temporal, omul na­turii dialectice nu poate decide în nimic. Pentru asta el nu are po­sibilitate libera de alegere. Omul este supus la ce s‑a dispus. Omenirea este dirijată, manevrată pentru că starea magnetică e stare de conştiinţă, iar starea conştiinţei determină viaţa! Ceea ce există în câmpul magnetic, aceea se proiectează în creierul nostru şi se manifestă ca conştiinţă: iar ceea ce sălăşuieşte în noi ca con­ştiinţa aceea se străduieşte la manifestare în viaţă. Deci în ce ne priveşte este valabil ca după natura noastră suntem în deplină mă­sură dirijaţi, nu putem decide liber în nimic, ci se iau decizii pen­tru noi.
    Omul aparţine unui proces magnetic. Fiecare om este o parte, un membru al unui mare corp în care o dezvoltare urmează după alta: organismul este un ceasornic. Arătătoarele se învârt în sus şi în jos şi astfel tot planul şi efectul sau se poate şti dinainte şi se pot determina dinainte data lor în spaţiul temporal, chiar dacă luăm în considerare relativitatea timpului. Douăzeci şi patru de ore pot să pară uneori mai lungi, alteori mai scurte dar rămân to­tuşi douăzeci şi patru de ore. Relativitatea deci nu influenţează ordinea spaţiului temporal.
    Deci, ar fi lipsit de sens să spunem că noi, discipolii Scolii Spi­rituale moderne vrem să ne hotăram la cutare sau cutare mod de viaţă pe baza stării conştiinţei noastre! Am mai spus: într‑un sis­tem al spaţiului temporal nu avem nimic de decis, nu putem hotăra în diferite feluri pentru că suntem supuşi manipulaţiei. Dacă într‑adevăr asta ar fi tot, atunci am putea liniştit închide Şcoala Spirituală modernă. Imediat se schimbă insă totul dacă aflăm că această ordine a spaţiului temporal, cu propria sa evoluţie a ome­nirii, permite şi o sensibilitate direcţionată spre un alt câmp mag­netic, câmpul magnetic al Gnozei. Iar odată intrat în legătură cu celalalt câmp magnetic, atunci şi acel câmp ne dă viaţă şi progre­sam legic pe calea ce conduce la  celălalt câmp magnetic
    Am dori să clarificam doar ca dacă stăm intr‑un anumit câmp magnetic, atunci acel câmp ne dirijează. Atunci suntem cu adevă­rat forţaţi să trăim după legile acestui câmp magnetic. Daca putem alege intre doua manifestări de câmpuri magnetice, atunci se vede ca trebuie să ne acordăm ori cu legile uneia sau cu legile celei­lalte.
    În sumar, constatăm că există două câmpuri magnetice, una din care acţionează asupra omenirii ca rezultând din starea noastră naturala; cealaltă insă are efect doar în anumite circumstanţe şi cu anumite condiţii. Din punct de vedere al spaţiului temporal, aceste doua câmpuri funcţionează paralel intr‑o anumită perioadă. Apoi insa vine momentul când se îndepărtează una de cealaltă. Ca ur­mare, în omenire vor apare două grupuri de oameni. Prima specie va aparţine unui spatii, iar cealaltă celuilalt şi astfel, ele se dife­renţiază atât în ceea ce priveşte caracteristicile lor trupeşti cât şi starea lor morală şi spirituală.
    Este suficient să constatăm că un astfel de moment s‑a arătat în istoria universală a omenirii. Cele două câmpuri magnetice exis­tente în ordinea noastră naturală se începând de la o dată din tre­cut şi din cauza asta trebuie să contăm pe schimbarea completă a anumitor grupuri de oameni în ceea ce priveşte tipurile lor obiş­nuite, dialectice. Unul din grupuri progresează pe drumul obişnuit al mersului omenirii, celălalt grup trece pe drumul celor aleşi, pe calea noii rase. Starea conştiinţei determină starea grupului şi a personalităţii. Dacă în virtutea stării conştiinţei Dumneavoastră aparţineţi de Şcoala Spirituală, atunci orientaţi‑vă şi direcţio­naţi‑vă după acest moment glorios al istoriei universale şi alătu­raţi‑vă rândurilor noastre printr‑un nou mod de viaţă. Iar asta nu va costa nici un efort, căci starea conştiinţei este starea vieţii! Daca sunteţi conştienţi de noua eră, atunci există doar o singură soluţie pentru Dumneavoastră: starea conştiinţei Dumneavoastră trebuie să devină starea vieţii. Pe baza noului Dumneavoastră mod de viaţă, luaţi deci legătura cu noi, nu din considerente teoretice ci din necesitate de viaţă.