Apocalipsa timpului nou

PREZENTARE DE CARTE:
CONFERINŢELE DE VĂRSĂTOR ALE LUI
JAN VAN RIJCKENBORGH şi CATHAROSE DE PETRI

Este suficient ca Pământul să gâfâie doar un pic, şi dintr-odată alianţe intră în dezordine şi oamenii devin exasperaţi. E suficient ca atmosfera de linişte a unei sărbători să fie tulburată de un strigăt, şi oamenii intră imediat în panică.
Pământul mare, cât şi cel mic, stau sub o tensiune puternică. S-ar părea, că un un colţ al voalului a fost atins şi ridicat.

Trăim într-un câmp cu o tensiune mereu crescândă, în timpuri apocaliptice – după cum se spune. În traducere liberă aceasta înseamnă: în timpurile de sfârşit ale unei civilizaţii anume. În această clipă cei mai mulţi oameni se gândesc – datorită acestei descrieri – la o situaţie care pare a fi chiar sfârşitul lumii.

Cuvântul apocalipsă provine din limba greacă şi înseamnă descoperire, demascare (dezvelire) divină, revelaţie, sau ridicarea voalului. În terminologia literaturii ebraice şi creştine timpurii, o apocalipsă înseamna o revelare a unor dezvoltări şi evenimente secrete sau a unora care vor veni, pe care Dumnezeu le dăruieşte unui profet sau discipol ales. Această noţiune a devenit cunoscută datorită lui Gottfried Lübcke, care a folosit-o în jurul anului 1830, în descrierea cărţii Apocalipsa lui Ioan din Noul Testament.

Dar nu numai Apocalipsa lui Ioan, ci şi multe alte cărţi fac referire la dezvoltările viitoare, care sunt adeseori revelate prin viziuni ori vise, ca de exemplu cărţi din biblia ebraică cunoscută de lumea creştină ca Vechiul Testament, sau vechile scrieri apocrife, de exemplu Cartea lui Enoch. În mistica creştină nu găsim aproape niciun singur exemplu de apocalipsă veritabilă, în care mesajul nu este transmis cu ajutorul îngerilor. /(ar fi transmis ?)
În afară de unele eventuale aspecte istorice din antichitate, voalarea merge adesea foarte departe.

Astfel, textele sunt de pătruns doar pentru cei care ştiu să citească în memoria naturii. Şi aceasta este valabil în acelaşi fel atât pentru trecut, cât şi pentru viitor.

Suspendarea învăluirii se poate referi atât la aspecte exoterice, cât şi la aspecte şi dezvoltări esoterice. Pentru omul acestei lumi, Apocalipsa se referă la partea exterioară a lucrurilor, iar pentru cel care caută reînnoirea interioară, la dezvoltare spirituală şi reînnoire.

MARII MAEŞTRII ŞI TIMPURILE NOI
În anii şaizeci ai secolului trecut, Jan van Rijckenborgh şi Catharose de Petri au susţinut cinci conferinţe internaţionale speciale. Aceastea au fost publicate ulterior sub titlul: „Apocalipsa timpului nou”. În această publicaţie ei informează elevii despre evenimentele viitoare în câmpul lumii şi îi pregătesc pentru acestea, precum le-a fost pretins acest lucru prin sarcina primită din partea Fraternităţii.

VEŞMÂNTUL DE LUMINĂ AL OMULUI NOU
1963, Conferinţa în RENOVA
În anul 1963 ei au relatat că lumea este cuprinsă într-un nou câmp de radiaţie intercosmic, care între timp a căpătat atâta intensitate şi forţă de tensiune, încât este capabil să producă influenţe cu largi repercusiuni asupra omenirii. Acest lucru este valabil mai ales din cauză că omenirea nu dă un răspuns pozitiv la acest câmp de radiaţie.

În primul rând, elevii au fost puşi faţă în faţă cu o sarcină presantă, de urgenţă, cu scopul de a pregăti fiinţa de lumină, haina noastră sufletească, sub aspectele sale totale, fluidice, cât şi cele conform conştienţei, pentru sarcina ei grandioasă şi minunată, anume de a deveni purtătoarea Sufletului Etern, a veşmântului nupţial de aur. Marii maeştri ai Şcolii Rozacrucii de Aur au pornit de la faptul, că veşmântul nupţial de aur devine posibil de realizat printr-o ţinută de viaţă pură, trăită permanent în care Monada, Spiritul, se poate lega din ce în ce mai intens şi mai trainic de veşmântul pur de Lumină. Acest lucru ei l-au denumit ca fiind cheia pentru mântuirea viitoare, şi deci fiind decisivă pentru viitor. Pentru aceasta avem nevoie de două calităţi noi, pe care omul le poate câştiga prin sacrificiul său de sânge, adică prin munca totală depusă în slujba omenirii.

În primul rând este necesară eliberarea veşmântului de lumină de corpul material şi de legile naturale aflate în conexiune cu acesta. În al doilea rând, urmeză eliberarea din tridimensional. În acest proces de dezvoltare, toţi cei care au reuşit să recepteze monada în cadrul cercului de foc al glandei pineale, vor trăi în veşmintele lor de lumină efectele aferente acestei realizări, şi începând cu acea clipă vor vorbi în alte limbi, la sugestia directă a Spiritului, precum este descris acest fenomen şi în Biblie.

Ideea principală a primei conferinţe a de Vărsător este deci revelaţia Spiritului. Dumnezeu s-a manifestat în veşmântul de lumină, precum ne arată simbolul din templul principal din Haarlem.

FRATERNITATEA UNIVERSALĂ A ROZACRUCII
1964, Conferinţa în CALW

În 1964, marii maeştrii au pus elevii faţă în faţă cu poteca octuplă: patrulaterul pregătirii şi patrulaterul pentru construcţie. În timpul acestei conferinţe au explicat modul de acţionare al noii fraternităţi, şi schiţat prin:
imaginea sfărâmării, cu scopul de a face totul pentru salvarea omenirii de la declinul sigur.

S-a spus, că acum, după trecerea unui an stelar, când omenirea întră din nou într-o eră a Vărsătorului, rodul trebuie cules. La începutul conferinţei, Marii Maeştri au prezentat imaginea plafonării umanităţii din toate punctele de vedere, referindu-se la învăţământ, la circulaţie, la energie, la poluarea aerului, a apei şi a solului, la experienţele ştiinţifice, la poluarea atomică, la alimentaţie, denaturarea omului, a animalelor şi a plantelor, la denaturarea sufletească etc. S-au referit la faptul că omenirea rătăceşte fără cârmaci în această situaţie.
Cauza este neştiinţa, necunoaşterea. Dar îi putem reproşa oare ceva unui necunoscător?

Apoi, marii maeştri au explicat modul în care omenirea se va confrunta, în mod evident şi hotărât, cu strigătul de „până aici şi nu mai departe” în cazul reacţiei sale vădit negative.

Deoarece întregul câmp de respiraţie al omenirii trebuie refăcut(purificat), probabil se vor arăta a fi necesare măsuri hotărâtoare, în timpul cărora unii oameni vor putea fi puşi chiar şi în alte stări de conştiinţă.
După aceea, întreaga omenire va fi condusă înapoi la o nouă bază de viaţă, la cea originară, şi va primi sarcini, în cadrul cărora aspectele spirituale ale vieţii vor ieşi în evidenţă ca ţeluri de îndeplinit.

URIAŞELE SEMNE ALE DECIZIEI DIVINE
1965, Conferinţa în BAD MÜNDER

Pe parcursul conferinţei din 1965, Jan van Rijckenborgh şi Catharose de Petri au interpretat cuvintele profetice din versetul 21 al Apocalipsei lui Ioan : „....şi am văzut un cer nou şi un pământ nou ...”

Concomitent au făcut referire şi la funcţionarea celor trei planete de misterii: Uranus, care exercită efect asupra inimii, Neptun, care influenţează capul şi Pluto, ca forţă de acţiune reînnoitoare, cât şi la celelalte trei planete de misterii, necunoscute încă, care împreună vor alcătui cele şapte aspecte ale Omului Nou.

La Bad Münder au fost scoase în evidenţă influenţele celei de-a treia planete de misterii, Pluto. Acesta ocupă o poziţie cheie şi va schimba întreaga lume şi întreaga omenire, ceea ce înseamnă că va conduce omenirea ori la o reînviere, ori la degenerare.

Omul este împins în acest mare conflict de viaţă, ca să ducă la împlinire propria autorealizare, şi să facă posibilă astfel reînvierea.

Din această zbuciumare şi dorinţă pură va lua naştere lumina. O fiinţă muritoare este transformată în fiinţă nemuritoare.

Datorită efectului lui Puto asupra fiecărui om sub soare, toţi vor fi ridicaţi
– cu ajutorul unui aşa-zis tertip de graţie, – peste o anumită barieră în viaţa lor şi aduşi într-o stare nouă de a fi. Acest lucru l-am putea denumi şi salt cuantic. Pentru fiecare om care doreşte şi care este capabil, aceasta înseamnă o nouă stare de viaţă, prin care îşi pot schimba mersul vieţii lor din nadir, din punctul cel mai adânc al dezvoltării materiale, înspre un drum ce duce în sus.

DRUMUL ELIBERATOR AL ROZACRUCII
1966, Conferinţa din Basel

În 1966, marii maeştri au aşezat elevii în faţa întrebării despre cauza dezvoltării mentale a omenirii din trecut, cât şi în faţa necesităţii dezvoltării adevăratelor capacităţi ale gândirii în timpul zilelor noastre. Au subliniat faptul că dezvoltarea în continuare a minţii omeneşti va atrage după sine diferite manifestări ale tulburării mentale.

Omenirea trebuie, prin purificarea inimii, adică prin purificarea sângelui, să-şi dezvolte adevărata capacitate de gândire, şi să-şi înţeleagă rostul existenţei sale umane. Prin această purificare a sângelui, creierul mare, cortexul şi unele organe latente ale sanctuarului capului sunt îmboldite la îndeplinirea sarcinii lor adevărate. Din această cauză, într-un anumit moment, ordinul spiritual va întretăia în fiecare om drumul ordinii naturale.

Marii maeştri au arătat că printr-o intervenţie intercosmică va putea intra în acţiune o schimbare a valorilor atomice şi ale caracteristicilor omenirii maturizate. Atunci, însetaţi parcă după aerul curat şi suspinând după scăparea de fiinţa proprie din ordinul opus naturii adevărate, oamenii se vor prezenta în faţa ordinului spiritual al reînnoirii.

 


NOUL TOIAG AL LUI MERCUR
1967, Conferinţa din TOULOUSE

În 1967, în timpul ultimei conferinţe de Vărsător, marii maeştri au zugrăvit tabloul despre modul în care influenţele purificatoare, corectoare, re-creatoare şi reconstructoare ale constelaţiei Şarpelui şi a Lebedei vor opri omenirea din mersul său descendent. Ei au explicat de ce este necesară restabilirea sistemului triplu al focului şarpelui. Călătoria omenirii ce duce înspre jos, şi care se află sub conducerea pomului cunoaşterii binelui şi al răului, trebuie să se întoarcă, prin transformarea omenirii înşişi, într-un fluviu al vieţii, sub conducerea forţelor ascendente ale Pomului Vieţii.

Pentru adevăratul rozacrucian asta înseamnă „aprinderea celui de al şaselea candelabru” din cap, acolo unde se găseşte glanda pineală. Acest fapt marchează intrarea într-un proces nou de viaţă. În încheiere au desenat o schiţă apocaliptică care pare foarte modernă, despre schimbările care vor avea loc pe Pământ, în el, peste el, sub el, în locuitorii diferitelor straturi ale sale şi despre capacităţile acestora. Au făcut referire în acelaşi timp şi la începutul unei legături intercosmice care oferă o nouă posibilitate de viaţă pentru omenire. Au prezentat şi o privire de ansamblu asupra grupurilor umane care vor putea fi salvate.

 


ORDINUL UNIVERSAL ÎN ANUL 2010

Timpul nu s-a oprit de atunci. Vedem multe lucruri sub o altă lumină acum, altele s-au confirmat, cu toate că nu toată lumea recunoaşte acest lucru, ori nu se gândeşte despre acestea în acest fel. Iar alte lucrururi depind total de faptul cât suntem de capabili de a desluşi nuanţele. În afară de asta, factorul timp devine fluctuant pentru din ce în ce mai mulţi oameni, cât şi ştiinţei. Înfăptuirea evenimentelor poate să depindă de legităţi noi şi necunoscute, cât şi de schimbările în curs. Ne referim în acest context doar la schimbările în periodicitatea calităţilor atomice şi celulare. Cunoaşterea acestora este ţinută sub secret, sau tăinuită, ori este aparent pierdută. În realitate nu se pierde nimic. Totul rămâne cognoscibil, şi conştiinţa umană devine tot mai receptivă pentru asta. Apocalipsa constituie azi un teren larg pentru discuţii şi speculaţii mentale. Să ne uităm doar la anii 2001 şi la 2012. Fantezia omenească este teribil de preocupată de această temă, care, de fapt, în esenţa este doar secundară.

P.F.W. Huijs în cartea sa cu titlul Chemat de către inima lumii, pe care noi o considerăm un document al timpurilor de azi, exprimă acest lucru astfel:
„Religia eliberatoare a lui Hermes, care a fost ignorată şi intinată timp de secole, a început să răsune peste tot. Consecinţa este un număr mare de iniţiative. În cele peste 200 de centre ale celor 40 de câmpuri de muncă cei peste 20.000 de elevi şi membrii ai Şcolii Spirituale au locul lor de întâlnire. Acolo ei se pot conecta direct şi pur la câmpul spiritual, la casa „Sancti Spiritus”, „Casa Spiritului Sfânt” care este păzită prin vibraţii. Dorinţa fiecărui suflet individual este conectarea lui la nivelul interior, la o frecvenţă mai înaltă de vibraţii, – care în Şcoala Spirituală sunt atât de eficace concentrate. Pe lângă asta, Fraternitatea septuplă a Rozacrucii de Aur mai are şi alte mari strădanii, care pornesc iniţiative pe numeroase nivele, ca să ducă mai aproape oamenii căutători de aspectele acestei învăţături. În multe oraşe europene există centre de informaţie internaţionale, în care omul poate studia impulsurile care sunt în conexiune cu nivelul spiritual al eliberării. Mulţi muncitori colaboratori ai Şcolii oferă anual sutelor de căutători prelegeri, seri tematice, cursuri despre Rozacruce şi despre Gnoză.[...] Căutătorul poate găsi oriunde în lumea largă informaţii despre activitatea Fraternităţii Universale septuple, despre Şcoala Spirituală, şi despre impulsurile acesteia.”

În acele vremuri, marii maeştri au pus poate elevii sub o anumită presiune temporală, dintr-un motiv anume, adică pentru a face posibilă intrarea Spiritului Septuplu în oameni, în elevi, în Prezentul absolut. Cu privire la acestea, lucrurile sunt aşa precum ne este explicat în Evanghelia vieţii perfecte: Necunoaşterea dispare prin cunoaştere, precum dispare şi întunericul la apariţia luminii. Această realitate devine posibilă prin folosirea magiei gnostice, deci prin folosirea concretă a sfintelor etere, pietrelor de construcţie ale universului originar, în viaţa de zi de zi. Acestea ridică oamenii la un alt nivel de conştiinţă şi de viaţă. Răspunsul există deci în totdeauna în oameni şi în tempoul transformării lor, adică în noi. „Să ştiţi totuşi: la Dumnezeu o mie de ani sunt precum o singură zi.”