Capacitățile omului vechi și ale omului nou

Clarvederea, ca şi capacitate a omului vechi
de Jan van Rijckenborgh şi Catharose de Petri

În două articole, fondatorii şi Marii Maeştrii ai Şcolii Spirituale moderne au comparat natura ocultismului popular, practicat în lumea noastră, cu cunoştinţele şi conduita de viaţă practicată de către Rozacrucea modernă. Ei au arătat foarte clar că atât unul, cât şi celălalt: ocultismul obişnuit şi învăţământul universal sunt ireconciliabile.   
Pentru ei „puterea superioară” a omului vechi, care se ţine strâns legat de această natură, este opusă celei a omului nou, direcţionat spre lumea spirituală. Ei au scris:

Fiecare om poate realiza ambele capacităţi, dacă o doreşte. Vom descrie foarte clar limitările, caracterul finit, cât şi marele pericol pe care îl reprezintă capacităţile omului vechi. Şi tot atât de amănunţit vom analiza capacităţile omului nou, atât cât suntem în stare să o facem.

Sfera materială, în care trăim acum, deţine mai multe caracteristici şi este supusă diverselor legi. Substanţa sferei reflectătoare a planetei noastre, numită şi lumea de dincolo, deţine şi ea diverse caracteristici. În general, Gnosticul deosebeşte şapte grupuri de caracteristici, şapte manifestări substanţiale, cât şi şapte dimensiuni. În concordanţă cu structura septuplă a planetei noastre, omul deţine şapte organe de simţ, cu ajutorul cărora el poate reacţiona la natura septuplă a acestei substanţe.

Prin intermediul organelor de simţ, omul se poate deci exprima în această lume şi poate acţiona în materie. Dar în realitate, starea septuplă a organelor de simţ este doar o posibilitate teoretică. Căci în viaţa obişnuită de zi cu zi, în sfera materială, omul cunoaşte şi se foloseşte doar de cinci organe de simţ, celelalte două fiind prezente doar ipotetic.

În orice caz, acest fapt este valabil pentru omul aparţinând acestei părţi a voalului. În momentul în care el se află în sfera reflectătoare, el este în stare să se folosească de celelalte două organe de simţ. Dar pentru că acolo îi lipsesc corpul material şi corpul vital (eteric), el nu se mai poate exprima senzorial precum în sfera materială. Ca atare, această lume, deci atât sfera materială, cât şi cea reflectătoare, este pentru noi o realitate frântă. Dar omul tinde mereu să desăvârşească această realitate frântă prin faptul că încearcă să construiască un pod între aceste două lumi, care sunt foarte străine una de alta, dar totuşi formează cele două sfere ale unei singure lumi. Această înclinaţie de conciliere şi încercarea de a construi un asemenea pod, în sens senzorial şi structural, pentru a obţine anumite favoruri, se numeşte „ocultism”.

Curentele oculte existente se deosebesc prin avantajele diferite, pe care omul încearcă să le obţină, avantaje care depind de diversele tipuri de oameni. Aşadar există un curent ocult care se direcţionează spre aspectul religios şi este de părere că poate forma o legătură cu ţara de lumină de dincolo. Un alt curent se direcţionează în întregime spre ştiinţă şi dobândirea de rezultate ştiinţifice. Un al treilea curent este axat în totalitate pe materie şi se foloseşte de capacitatea ocultă doar în scopul de a obţine favoruri financiare. Şi, în final, mai poate fi identificat un al patrulea grup de ocultişti, al căror scop este auto-afirmarea şi auto-cultivarea.

Rozacrucea modernă nu se interesează în niciun fel de aceste curente diverse. Mereu am accentuat că interesul nostru nu este axat, în niciun fel, pe sfera reflectătoare sau pe unul dintre domeniile ei, căci o asemenea atitudine nu oferă nicio perspectivă eliberatoare. Mai mult chiar, intenţia noastră este de a neutraliza orice interes în această direcţie.

În concordanţă cu natura septuplă, şi omul adevărat deţine de asemenea şapte caracteristici în măsura în care el se eliberează de limitările şi defectele câmpului său actual de viaţă.

Descriem cele şapte caracteristici după cum urmează:
Prima, cea mai înaltă capacitate, este forţa de iubire. Cu asta ne referim în exclusivitate la acea forţă de iubire, prin care totul devine Lumină. În Scrierile Sfinte se spune că lucrul cel mai înalt este Lumina. Dumnezeu este Iubire, şi Dumnezeu este Lumină. Omului căutător îi este prezis că, într-o zi, el va păşi în această Lumină, care este însuşi Dumnezeu.

Cea de-a doua capacitate a omului este înţelepciunea, care poate fi cuprinsă de raţiune, cât şi prelucrată de ea.
Cea de-a treia capacitate a omului este voinţa. Cu aceasta se face referire la voinţa care serveşte drept preot suprem în templul omenesc şi – purtată de iubire şi înţelepciune – execută voinţa lui Dumnezeu.

Cea de-a patra capacitate a omului adevărat este puterea gândurilor. Purtat de iubire, înţelepciune şi raţiune, şi impulsionat de voinţă, cu această forţă, omul poate forma mental, până în cele mai mici detalii, piesa sa de construcţie.

Cea de-a cincea capacitate, cei vechi au numit-o „Kundalini shakti”. Aceasta este principiul general al vieţii superioare. El se manifestă într-o energie rotitoare, circulară, care mărturiseşte despre o  forţă ascunsă în constituţia omenească, consecinţă a scurgerii forţelor elementare ale naturii. În aspectul ei superior, această capacitate, care urmează circuite rotitoare, creează sau transmite forţe şi gânduri care îşi au originea într-o triadă superioară. Aici este vorba despre una dintre elementarele energii-prana (eteri). O intervenţie în activitatea lor normală poate duce la nebunie sau la alte boli grave. În filozofia noastră noi vorbim despre o energie dinamică, care este concentrată pentru a alimenta structura mentală cu forţa-de-viaţă preconizată.

Cea de-a şasea capacitate este cea a manifestării formei, capacitatea divină a utilizării limbajului sau a mantrei. Prin exprimarea Cuvântului creator, care deţine o capacitate magică, structura mentală, ce conţine forţă-de-viaţă, este realizată în materie.
Cea de-a şaptea capacitate este o sinteză a celorlalte şase. Doar această sinteză permite ca tot ce a fost realizat până acum să poată fi utilizat în manieră justă în servicul universalului divin. Forţele extrase din primele şase forţe formează Lumina universală radiantă, care se adună în capacitatea a şaptea. Fiecare dintre aceste şapte forţe deţine ca şi focar un nucleu-de-conştiinţă, din care radiază forţa sau capacitatea respectivă.

Dacă luăm ca bază acest om septuplu universal, care este activ cu întregul său microcosmos, atunci se poate înţelege că, în mod normal, omul nu poate corespunde  unei asemenea sarcini, căci capacitatea universală depăşeşte cu mult posibilităţile sale. Chiar şi în cazurile cele mai bune, omul parvine doar la o caricatură sărăcăcioasă a lor. Prezentăm în continuare câteva exemple.

Am spus că cea de-a doua capacitate este înţelepciunea, care poate fi preluată, transmutată şi prelucrată de către raţiune. Situaţia se prezintă astfel: chiar şi atunci când această legătură cu înţelepciunea nu este prezentă şi organul raţiunii este puternic deteriorat, se poate dobândi totuşi clarvedere. Dar fiecare dintre noi va recunoaşte că o asemenea capacitate nu are nimic comun cu intenţiile divine, ci aparţine doar structurii biologice a omului.

Clarvederea se poate descrie ca receptivitate interioară, ca un văz la distanţă. Este observarea a ceea ce se întâmplă la o distanţă indeterminată de omul observator.

Clarvederea este deci ceva asemănător cu vederea eterică, care înseamnă o rafinare, o extindere a puterii viziunii obişnuite.

Există gânduri şi sunete care sunt capabile să străbată distanţe mari, precum o dovedeşte experienţa următoare. De exemplu dacă cineva se gândeşte la dumneavoastră: „Eu îl/o voi vizita pe el/ea  săptămâna aceasta.” Acest gând ajunge în sfera aurică a dumneavoastră. Organul fin al hipofizei receptează impresiile şi începe să vibreze, ceea ce face ca şi epifiza (glanda pineală) să înceapă să vibreze.

Prin urmare, în interior, dumneavoastră vedeţi tabloul omului care se gândeşte la dvs., receptaţi impresiile, şi ştiţi că, în una din zilele viitoare, el va veni la dumneavoastră. O surpriză este exclusă. Faptul că fiecare a trăit deja aşa ceva ne demonstrează că – fără nicio excepţie – toţi suntem clarvăzători sau clarauditori. Dar se poate dezvolta atât o clarvedere negativă, cât şi una pozitivă. Clarvederea negativă există atunci când permitem ca influenţe exterioare să pătrundă în câmpul nostru auric şi să se menţină, astfel încât ele ne acaparează toate gândurile noastre. Concentrarea mentală care se descarcă asupra noastră şi pe care o reţinem în câmpul nostru auric, face ca curentul care se revarsă din hipofiză să conducă epifiza la receptivitate clarvăzătoare.

Clarvederea pozitivă o dezvoltăm atunci când concentrăm foarte puternic gândurile noastre asupra unui lucru. Prin forţa  direcţionată a gândurilor intrăm în sfera aurică a obiectului dorit. Prin acest lucru, obiectul dorit de noi devine, în maniera descrisă mai sus, o carte deschisă pentru noi. Este de prisos să mai adăugăm că, prin diverse metode de training, această capacitate naturală se poate perfecţiona până la rezultate surprinzătoare, însă rareori pozitive.

Dacă considerăm aceste rezultate cu luciditate, dintr-un punct de vedere superior, atunci descoperim că toate aceste capacităţi naturale, aşa-numite superioare, nu înseamnă nimic altceva decât o cultivare a secreţiei interne. Pentru o asemenea cultivare, omul nu trebuie să fie nici bun, nici înţelept. El nici nu trebuie să-şi schimbe viaţa sa. Fiecare om, care se interesează de aşa ceva, poate practica un asemenea ocultism, dacă starea sângelui său, cât şi structura sa biologică nu-i pun prea multe stavile în cale.

În acest fel, eficacitatea secreţiei interne poate fi dezvoltată, dar aceasta aduce cu sine pericolele cele mai mari, nu doar pentru omul respectiv, ci mai ales  pentru alţii. Căci în acest fel se creează o mare posibilitate pentru exploatare, nu numai din punct de vedere material, dar şi spiritual şi moral. Elementul tragic este că, prin aceste demersuri, omul căutător este reţinut de la calea dreaptă. Dacă omul s-a consacrat antrenării pozitive sau negative a secreţiei interne, sau dacă deţine din naştere un asemenea corp material şi nu se protejează printr-o înaltă ţinută morală, atunci sfera sa aurică este deschisă pentru tot felul de forţe negative. Pe baza capacităţii şi a efectului secreţiei interne, aceste forţe îl pot domina şi conduce.