Numere, reguli de viaţă şi competenţă

ÎNVĂŢĂMÂNT BAZAT PE COMPETENŢĂ ÎN ŞCOALA LUI PITAGORA ŞI IDEILE LUI PITAGORA 2010

Din rândul lecţiilor matematice date elevilor spre rezolvare, exerciţiile lui Pitagora nu ar trebui să lipsească nicidecum. După el, „zeii nemuritori” ai lumii divine se manifestă sub forma numerelor. Numerele formează, ba chiar mai mult - ele sunt legile universului. Lecţia de matematică, care acum, – după cum se pare, – este în primul rând instrumentul transmiterii informaţiilor, prin îmbogăţirea cu ideile lui Pitagora se transformă într-un eveniment magic, strălucitor şi vibrant. Aceasta se referă în mod personal la fiecare om, căci deja prin calitatea propriei radiaţii, fiecare individ participă la stabilirea rezultatului. Dar oare ce aduce viitorul? Un rezultat pozitiv, ori negativ?

Suntem responsabili pentru toate evenimentele viitoare ale întregului Pământ, şi suntem conştienţi de responsabilitatea noastră actuală decisivă, care-ţi taie parcă respiraţia. Pe lângă aceasta, examenele captivante ale volumului şapte al celebrului roman Harry Potter reprezintă doar un joc prietenos de copii, pe o plajă însorită.
Actualmente miza este: „totul sau nimic”, şi nimeni nu este scutit de asta.

Auzim din şcoli, că copiii de astăzi nu ştiu să numere şi să silabisească ca cei din trecut. Învăţătorii şi profesorii se află şi ei printre cei vizaţi în această problemă, posedând din ce în ce mai puţină experienţă în acest sens. Cauza acestor lipsuri se caută în reformele din ultimile decenii ale învăţământului, care pun accentul pe câştigarea competenţei, a priceperii.
În loc de predarea cunoştinţelor de bază în domeniul limbii, al socotitului şi al istoriei, timpul acordat învăţării este folosit pentru pregătirea unor prezentări ori pentru exersarea unor tehnici de vorbire. Din această cauză, tânărul de astăzi, fără a fi jenat de asemenea banalităţi ca silabisirea corectă, gramatica, datele istorice, împărţirea ori calcularea procentului, poate transmite colegilor săi prin cele mai moderne mijloace electronice virtuale orice colecţie de informaţii luate de pe internet.
Întrebarea rămâne însă deschisă cu privire la corectitudinea acestor informaţii.

ŞCOLI SPIRITUALE

În toate timpurile şi în toate civilizaţiile, învăţământul a primit critici. Ne întâlnim la tot pasul în lumea întreagă cu istorisiri şi tablouri ori fotografii despre copii de vârstă şcolară şi despre adulţi care primesc lecţii. Subiectele învăţării, cât şi obligaţiile faţă de criteriile culturale, diferă însă intens în timp şi în spaţiu geografic. Oamenii se schimbă, astfel se schimbă şi învăţământul, cât şi disputele pe marginea acestuia. S-ar putea spune: acest fapt nu reprezintă nimic nou.

Totuşi, s-ar părea că există un altfel de învăţământ care nu se schimbă niciodată. Acesta diferă de sistemele de învăţare actuale publice. Este vorba despre învăţământul cu privire la misteriile vieţii. Aici, materiile tratează invariabil teme ca: omul ca microcosmos, relaţia sa cu macrocosmosul, originea sa, sufletul său nemuritor.
Acest fel de învăţământ se oferă în Şcolile de Misterii, care au existat în fiecare secol, şi există şi în prezent pe Pământ, fiind conduse de fraternităţi, de „preoţi şi preotese”. Acest învăţământ n-a fost public, activitatea sa s-a petrecut în secret, cu uşile închise, pentru un număr mai mic sau chiar mai mare de elevi, însă mereu adresându-se imaginaţiei omului căutător.
O astfel de şcoală a fost şi cea a lui Pitagora.

PITAGORA ŞI ŞCOALA PITAGOREICĂ

Pitagora s-a născut în jurul anului 550 î.e.n. pe insula greacă Samos. Biografiile ne înştiinţează că la o vârstă fragedă a plecat deja în Egipt ca să înveţe de la preoţii din Memphis şi Theba. După aceea, învaţă astronomie la chaldeeni, iar la fenicieni geometrie, unde îşi însuşeşte şi ritualurile mistice ale magiei lor. Se spune că a primit iniţierea în diferite Şcoli de Misterii. După studiile sale, Pitagora se întoarce pentru scurt timp pe insula Samos, dar din cauza unor probleme politice îşi părăseşte pentru totdeauna ţinuturile natale şi se mută la Croton, în Italia de Sud. Aici a pus bazele şcolii sale, care a rămas activă timp de 400 de ani.

Această şcoală a avut două secţii: o parte publică şi o şcoală de Misterii închisă. Conform acestui fapt au existat şi două grupuri de elevi: „auditorii” şi „succesorii” ori „urmaşii”. Auditorii au frecventat şcoala publică şi au învăţat teoria muzicii şi matematica.

Urmaşii au trăit într-o comunitate închisă şi au avut acces la Şcoala de Misterii. Învăţarea lor a început cu anii de tăcere. Subiectele învăţate au fost printre altele: doctrina reîncarnării, mistica numerelor sau numerologia, doctrina Gnozei, matematica şi muzica. Aici s-a predat adevărul, că omul are origine divină şi trebuie să se întoarcă la originea sa. În Şcoala de Misterii ţelul învăţării a fost absolvit atunci când elevul avansat a fost capabil să termine ciclul reîncarnărilor.

Urmaşii au fost vegetarieni şi au trăit după regulile severe ale Versurilor de Aur (vezi în chenar) ale lui Pitagora. Pentru prima dată în istorie, printre ei s-au numărat şi femei, ca de exemplu soţia şi cele trei fiice ale lui Pitagora.


PITAGORA: NUMERELE REPREZINTĂ BAZA

Învăţătura numerelor a ocupat locul de frunte. Numerele au reprezentat baza sistemului de învăţare pitagoreic. „Zeii nemuritori”, cunoscuţi de noi din diferite istorisiri şi mituri, după Pitagora, sunt în realitate numere. Ei reprezintă legile universului şi ale creaturilor sale. În Kabbala găsim cunoştinţe asemănătoare.
Numerele sunt de fapt formaţiuni energetice vii, a căror ordine ierarhică este exprimată prin figuri matematice. Ele creează şi determină condiţiile de viaţă în microcosmos şi în macrocosmos.

După Pitagora, numărul 10 reprezintă baza întregii creaţii. Asta se datorează faptului că numărul 10 se compune din părţi denumite de Pitagora „Tetraktis”, adică din patru numere: 1+2+3+4=10. Acest Tetraktis a fost un simbol sacru, şi a cuprins misteriul creaţiei şi al reînnoirii perpetue.

Cele patru nivele ale acestui simbol sacru au fost explicate de Pitagora în felul următor:
1. Monada, este simbolul unităţii, al stării de viaţă de dinaintea creării.
2. Diada, reprezintă prima mişcare din procesul creaţiei: împărţirea în două polarităţi a Monadei, care în Orient poartă numele de Yin şi Yang.
3. Triada, simbolizează unirea celor două polarităţi printr-o forţă intermediară.
4. Tetrada, este simbolul universului creat; din punct de vedere material, este reprezentat prin cele patru elemente: focul, aerul, apa, şi pământul.

Aceste cunoştinţe, în şcoala lui Pitagora au fost ţinute sub secret sever şi au fost divulgate doar „urmaşilor”.

ŞCOALA LUI PITAGORA S-A SFÂRŞIT, DAR IDEILE PREDATE ACOLO AU RĂMAS

Forurile oficiale, după cum se întâmplă de obicei, nu s-au bucurat de ideile propagate în şcoala lui Pitagora. O învăţătură despre divinitatea lăuntrică proprie şi despre modelarea corectă a creaţiei prin numerele matematice vii şi dătătoare de viaţă, contravine, se opune posesorilor puterii, al căror ţel este să ţină omenirea în neştiinţă. Şcoala din Croton a fost supusă astfel atacurilor permanente, şi după 400 de ani de la fondarea ei, a fost incendiată şi a ars din temelii.

De asemenea, de-a lungul secolelor, mulţi dintre adepţii lui Pitagora au fost omorâţi. Dar poţi distruge doar oamenii şi clădirile, nu şi ideile.

Astfel, ideile lui Pitagora influenţează de secole diferitele tradiţii neoplatonice, hermetice, kabbalistice şi gnostice.
Apollonius din Tiana, filozoful neoplatonian al secolului 1, a spus de exemplu regelui Persiei următoarele: „Aş face cunoştinţă cu plăcere cu ştiinţa magilor tăi, ca să mă asigur că cunoştinţele lor sunt într-adevăr aşa de mari şi de temeinice precum se vorbeşte. În ceea ce mă priveşte, eu urmez învăţăturile lui Pitagora din Samos.” Opera cea mai importantă a acestui urmaş al lui Pitagora este Nuktemeronul.
Dar nici muzica noastră nu ar putea exista fără „armonia sferelor” a lui Pitagora. Pitagora a introdus astfel, printre altele, şi învăţătura despre intervale: octava, cvinta şi cvarta. Cunoştinţele sale muzicale au fost aplicate chiar şi de Johann Sebastian Bach (1685-1750).

PITAGORA ŞI ÎNVĂŢĂMÂNTUL BAZAT PE COMPETENŢĂ

Ceea ce în trecut a fost predat doar sub păstrarea strictă a secretului, astăzi se află la îndemâna oricui prin internet. Azi nu se mai practică în prealabil modul corect de viaţă - cel puţin un an sau chiar mai mulţi, - de exemplu pe baza Versurilor de Aur ale lui Pitagora, înainte să se primească iniţierea în legile naturii.
Azi, deschiderea spre publicul larg a internetului este considerată „democratică şi transparentă”.

Pericolele care derivă din neştiinţa acestor ucenici de vrăjitori, al căror număr este în continuă creştere, sunt îndepărtate astfel vederii publicului prin aceste noţiuni care par pentru oricine pozitive.

Poate este momentul potrivit să intervenim şi să facem o recomandare ministerelor educaţiei actuale: să nu împiedice divulgarea secretelor cosmosului şi ale creaturilor acestuia încastrându-le într-un sistem de învăţământ reglat. Dacă se simte deja nevoia pentru tranformarea predării matematicii, atunci de ce nu am include şi doctrinele lui Pitagora în materialul de studiu? Acestea ar putea fi numite cu adevărat „competenţe”.

Versurile de Aur ale lui Pitagora reprezintă cea mai valoroasă scriere a şcolii pitagoreice, care este editată din nou şi din nou, până în zilele noastre. Gândurile de bază ale acestuia sunt următoarele:

1. Străduieşte-te să-ţi dezvolţi mai mult tăria sufletului decât a trupului.
2. Fii convins de faptul că lucrurile care necesită mai multă osteneală contribuie mai mult la virtute decât desfătările.
3. Toate patimile sufletului se opun cu duşmănie mântuirii sale.
4. Este foarte obositor să parcurgi în acelaşi timp drumuri diferite de viaţă.
5. Este important să-ţi alegi o viaţă virtuoasă. Dacă te obişnuieşti, va fi mai uşor. Bogăţia nu este o ancoră sigură, renumele şi mai puţin. Nici trupul, nici stăpânirea, nici stima nu-ţi oferă siguranţă. Toate acestea sunt efemere şi nu au o putere trainică. Ce anume este atunci ancora sigură? Atenţie, generozitate şi forţă. Acestea nu pot fi clintite de nicio furtună. Este lege divină faptul că virtutea este singurul lucru care are forţă, şi toate celelalte sunt fără de valoare.

Numărul unu, ca origine, le cuprinde pe toate celelalte numere, fără ca vreun altul să-l cuprindă pe el. El generează toate numerele, fără ca vreun număr să-l genereze pe el. (Corpus Hermeticum, Cartea a 7-a, versetul 27)
Orice număr provine din unitate, din origine şi din rădăcina tuturor lucrurilor [...].
Numărul unu reprezintă unitatea cu Spiritul, cu Tatăl, cu Absolutul, cu Logosul, cu Originarul. [...]
Dacă omul se întoarce la unitate, la unicul şi indivizibilul, atunci este pus faţă în faţă cu numărul doi. Atunci el, cel legat cu unitatea, ajunge într-o relaţie nouă cu materia ancestrală. Din această cauză, în Gnoza hermetică, numărul doi poartă numele de „mamă”.
Numărul trei reprezintă legătura plină de iubire dintre Unu, cel Absolut şi materia ancestrală, adică dintre Tată şi Mamă, deci înseamnă unirea celor doi.
Patru, manifestă bogăţia conceperii. Dacă entitatea care se află în legătură cu Tatăl, se va lega şi cu materia ancestrală cosmică, atunci se naşte ceva. Atunci se manifestă plenitudinea conceperii.
Repercusiunea acesteia va fi numărul cinci, noua conştiinţă [...].
Şase este numărul dovedirii. Prin forţa de lumină a noii conştiinţe, întreaga stare de viaţă a candidatului este dovedită şi ajunge în armonie cu Logosul.
Din această cauză, numărul şapte este numărul sanctificării, care este urmat de numărul opt, care este ridicarea perfectă în ceruri, intrarea în viaţa eliberatoare. [...].
În nouă se sărbătoreşte apoi victoria adevăratului om-divin.
Astfel toate cele nouă numere se află în legătură unul cu celălalt într-un proces de dezvoltare luat de nouă ori. Astfel vă arătăm din nou necesitatea întoarcerii în unitatea originară, în origine, şi în rădăcina tuturor numerelor. Cine vrea să intre în întregul proces al vieţii eliberatoare trebuie să înceapă cu începutul, deci cu întoarcerea la unitate, dar nu la modul abstract, ci foarte concret. Poate găsiţi aceste lucruri foarte interesante. Recunoaşteţi logica lor şi le socotiţi înţelese. Dar ce folos aveţi din înţelegerea acestora dacă rămâneţi doar la atât? Este vorba în primul rând de a le înfăptui!
Nu este vorba despre cuvinte abstracte, ci despre o faptă concretă.