Prototipul oraşului ideal

Atâta vreme cât trăim legaţi de factorul timp, căutăm să rezolvăm problemele legate de securitate, resurse, sănătate, hrană şi poluare. Civilizaţia şi cultura noastră interioară cer acest lucru. Însă în esenţa vieţii, care este eternă, în câmpul umanităţii originare, procesele vitale sunt fără sfârşit. Realizarea Sinelui adevărat înseamnă aici a munci în serviciul celorlalţi.

Am văzut că fiinţa umană şi mediul ei înconjurător depind mult unul de celălalt. Nu putem proceda altfel, suntem fiinţe sociale, şi nu solitare. Drept urmare, interacţiunea între toţi este esenţială, constituie baza societăţii. Vecinătatea, satele şi oraşele sunt deci indispensabile. În acest context, fiecare exersează în a se înţelege cu celălalt, şi sfârşeşte prin a dobândi astfel inteligenţă şi conştienţă. În realitate, anturajul nostru ne reflectă starea de conştienţă. De aici faptul că, la construirea oraşului ideal, se pun următoarele întrebări:

Omul perfect, există el?
Care sunt trăsăturile lui?
Unde poate fi găsit?

În mituri, legende şi scrierile sfinte, care au acompaniat umanitatea de-a lungul timpului, găsim concepţii despre om ca şi fiinţă perfectă. El este când reprezentat ca un strălucitor dragon zburător, când drept un erou sau asemănător zeilor. În gândirea hermetică el este descris ca fiind „unul cu Dumnezeu”, asemenea unei sfere nelimitate, „al cărei centru este peste tot, iar circumferinţa niciunde.”

Lao-Tse îl prezintă ca fiind unul cu Tao:
„Tao este vid, şi razele sale şi acţiunile sale sunt inepuizabile. Nu ştiu al cui copil este. Era aici înaintea primului Dumnezeu.”
Rozacrucea vorbeşte despre omul ca „microcosmos”. Această fiinţă originară există de la începutul timpurilor. Ca şi fiinţă divină, el se dezvoltă în câmpul-spirit. Sursa sa de viaţă este Lumina universală şi, în interiorul acestui câmp, el acţionează în deplin acord cu vibraţia acestei Lumini. Am putea desemna trăsăturile acestui câmp drept oraşul ideal; un câmp de viaţă care s-ar conforma în mod firesc legilor absolutului şi ar vibra la unison cu energia originară, primordială. Oricare ar fi descrierea sau desemnarea acestui câmp: Nirvana, Ierusalimul celest, oraşul lui Dumnezeu sau Sfântul Spirit, este vorba despre aceeaşi realitate mai presus de orice dimensiune: câmpul de viaţă divin, în care se stabileşte şi evoluează omenirea nemuritoare.

ORAŞUL IDEAL NU POATE FI CREAT − EL EXISTĂ
Metoda pentru rezolvarea definitivă a problemelor umanităţii este una singură, şi anume: microcosmosul, în care trăieşte în prezent personalitatea umană, trebuie trezit din nou la viață. Este evident că, atât cât suntem legaţi de timp, ne forţăm să rezolvăm problemele legate de securitate, resurse, sănătate, educaţie şi poluare; civilizaţia şi cultura noastră o cer, şi trebuie să colaborăm la acest lucru, din toată inima şi cu tot sufletul nostru.

Dar eterna noastră natură intrinsecă nu se supune acestui lucru. Căci în lumea de dincolo de timp şi spaţiu, pe domeniul de viaţă al umanităţii originare, procesele vitale sunt fără sfârşit, în creştere continuă. În acest câmp, lupta nu este necesară, nu este nevoie de niciun efort pentru a rămâne în viaţă; acolo, totul şi toţi îşi ocupă locul perfect într-o desfăşurare infinită a vieţii.

Dacă învăţăm să înţelegem legile vieţii din mica noastră lume, din microcosmosul nostru restabilit, dacă le urmăm, contribuim astfel la realizarea oraşului ideal. Oare cum se întâmplă acest lucru? Microcosmosul posedă, ca emanaţie a ideii divine, toate atributele divine. În inima lui pulsează energia soarelui divin, ceea ce face ca mijloacele de viaţă şi resursele sale să fie inepuizabile. Ca şi fiinţă eternă în plină dezvoltare, nimic nu-i atinge sănătatea, nu se mai supune efectului timpului, este legat de un câmp de înţelepciune şi cunoaştere inepuizabilă.

În această alegorie, microcosmosul este deci arhetipul oraşului ideal. Căci mediul înconjurător în care omul evoluează se adaptează conştiinţei ce vrea să se exprime. Şi aceasta formează, împreuna cu omenirea originară, o unitate perfectă în ansamblu. Găsim aici modelul unei interdependenţe perfecte unde toţi se află în serviciul tuturor.

CHRISTOS: UN PRINCIPIU DE VIAŢĂ UNIVERSAL
Iată ce aduce oamenilor creştinismul pur originar. Rozacrucea modernă nu vorbeşte despre un Christos istoric, ci despre o practică nouă de viaţă, o viaţă în şi cu energia universală a lui Christos. O forţă în care idealurile devin o realitate interioară. Şi ceea ce gnosticii numesc „Christos” este prototipul microcosmosului perfect. Fiecare om poartă în el principiul christic, sămânţa spirituală a reînnoirii microcosmosului. Deci fiecare om poate să facă din viaţa sa un drum al reconstrucţiei, şi să se apropie de acest principiu. Principiul interior christic nu poate face altceva decât să-i arate fiinţei umane perfecţiunea şi să-l poarte către oraşul ideal. Christos este omul-microcosmos prin excelenţă. L-am putea considera drept oraşul ideal. În Evanghelia lui Toma, versul 3, stă scris: „Împărăţia este în interiorul vostru şi în jurul vostru.”

CHRISTIANOPOLIS După toate cele prezentate mai sus, nu ne va fi greu să înţelegem contextul în care rozacrucienii sec. al XVII-lea, prin vocea lui Johann Valentin Andreae descriu oraşul ideal „Christianopolis”. Nu este vorba aici despre o comunitate frăţească în sens pământean, unde locuitorii ar fi aleşi conform standardului de viaţă moral, ci despre oraşul divin, etern, care se află pe plan interior spiritual; un oraş, o comunitate, o societate în care se oglindeşte şi în care vibrează universul vieţii eterne. Toate Şcolile de Misterii care s-au succedat de-a lungul timpului, au format un astfel de câmp de viaţă armonios şi plin de pace interioară. Într-un astfel de câmp se adunau bărbaţii şi femeile care urmau procesul alchimic al reconstrucţiei vieţii microcosmice. În acest mod ei se eliberau de spaţiu şi timp pentru a intra în împărăţia originară a omenirii.

CELE TREI TIPURI DE ORAŞ
Este clar că, atunci când un grup de bărbaţi şi femei pun în practică această schimbare de conştienţă pe baza principiului lor christic, acest lucru are consecinţe asupra societăţii noastre. După un anumit timp, situaţii şi circumstanţe se vor arăta celor ce sunt sensibili la ele, şi acestea vor oferi, celor receptivi, mari posibilităţi de a descoperi şi de a urma acest drum.

Totuşi, este important de-a înţelege că aceste posibilităţi sunt prezente doar pentru un anumit timp, şi că ele nu au drept scop să amelioreze sau să înfrumuseţeze lumea noastră, deşi ele pot să acţioneze desigur cu o oarecare liniştire. Dar scopul lor este de a reuni conştienţa noastră cu realitatea interioară a Vieţii eterne, cu oraşul ideal.

Putem distinge trei tipuri de oraş:

În primul rând, oraşul spaţiu-timp, care dispare regulat şi de fiecare dată sunt reconstruiţi cei patru piloni ai securităţii, gestiunii resurselor, sănătăţii şi educaţiei. Acest oraş dispare din nou şi din nou, şi este reconstruit din nou şi din nou. Este vorba despre o dezvoltare socială ce nu oferă nicio perspectivă veritabilă în sensul vieţii originare.

În al doilea rând, este prezent „oraşul” care apare în timpul unei scurte durate, atunci când o şcoală de Misterii întreprinde o muncă alchimică de transfigurare, o şcoală spirituală ce îndreaptă atenţia asupra însănătoşirii microcosmosului prin energiile vieţii originare, ceea ce are drept consecinţă un anumit efect asupra lumii şi societăţii.
De-a lungul secolelor, a existat o varietate de comunităţi gnostice şi eliberatoare, precum şi Şcoli de Misterii. Stabilirea lor geografică merge din China şi până în regiunea indo-iraniană; din Asia Mică până în Bulgaria, Marea Britanie sau sudul Franţei. Aceste comunităţi au dat de fiecare dată un nou impuls, căci forţele lor eliberatoare provoacă întotdeauna schimbări sociale în urma lor. Vechea civilizaţie egipteană, Gnoza lui Mani sau fraternitatea Albigenţilor nu sunt decât câteva exemple a ceea ce poate să realizeze dezvoltarea unei fraternităţi gnostice. Deşi aceste comunităţi au fost trecute prin foc şi sânge de către puterea religioasă şi politică, nu trebuie să le subestimăm influenţa. Conştienţa acelor oameni care au intrat în contact cu aceste forţe, a fost de fiecare dată stimulată să gândească şi să acţioneze în mod independent, astfel că dorinţa lor pentru o viaţă liberă şi eliberatoare devenise din ce în ce mai puternică.

În al treilea rând, există oraşul perfect şi omniprezent, care se află în eternitate şi unde omenirea microcosmică îşi are locuinţa sa eternă. Acest oraş nu cunoaşte nici spaţiu, nici timp, ci el se află într-o dezvoltare eternă în câmpul Noii vieţi de suflet, un câmp de viaţă perfect şi omniprezent, a cărui manifestare este Iubirea Absolută.