Jan van Rijckenborgh - gnostic rosacrucian şi hermetic

Numele real al lui Jan van Rijckenborgh a fost Jan Leene (1896-1968). În calitate de cofondator şi lider spiritual al Lectorium Rosicrucianum, lucrarea vieţii sale a fost făurirea, împreună cu Catharose de Petri (1902-1990), a Şcolii Internaţionale a Rosacrucii de Aur.

Jan van Rijckenborgh s-a născut în Haarlem, Olanda. De tânăr, el a fost în căutarea adevărului şi a sensului profund al vieţi. Discrepanţa dintre teoria credinţei şi viaţa reală pe care tânărul Jan Leene a cunoscut-o de foarte multe ori printre teologi şi credincioşi, l-au înstrăinat de Biserica Reformată, de care aparţinuseră părinţii săi. El nu a atacat biserica părinţilor săi, dar a decis pentru el însuşi, să practice cu adevărat viaţa care i-a fost predicată doar în teorie.

El a găsit impulsuri importante în afirmaţiile predicatorului reformat Prof. Dr. Arnold Hendrik de Hartog (1869-1938). De Hartog, format pe baza ideilor lui Iacov Boehme, a conceptului hermetic privind cele două ordine ale naturii, l-a inspirat de asemenea şi pe Jan Leene. Aceste idei au devenit decisive pentru orientarea sa spirituală.


Rădăcini spirituale şi întâlnirile decisive

Căutarea spirituală l-a condus pe Jan Leene, împreună cu fratele său Zwier Willem ("Wim", 1892-1938), la Genootschap Rozekruisers, filiaţia olandeză a Frăţiei Rosacruciene a lui Max Heindel din Oceanside, California. În 1924, s-a alăturat acestei comunităţi, şi în 1929 a devenit directorul acesteia. 1924 a fost, de asemenea anul căsătoriei sale cu Joan Ames. Cei doi au avut un fiu şi o fiică.

În acest timp, fraţii Leene au studiat intens scrierile lui Helena Petrovna Blavatsky, Max Heindel şi Rudolf Steiner, Manifestele Rosacruciene, precum şi scrierile lui Comenius şi Paracelsus. Aceste curente spirituale, alături de lucrările lui Iacov Boehme, au format rădăcinile dezvoltărilor ulterioare.

În ajunul Crăciunului din 1930, Henriette Stok-Huizer (1902-1990) s-a întâlnit cu fraţi Leene pentru prima dată şi s-a alăturat lor, împărtaşind "pelerinajul metodic". Mai târziu ea a adoptat numele spiritual, Chatharose de Petri. În 1935, cei trei s-au despărţit de Frăţia Rosacruciană şi împreună au fondat în Haarlem, viitoarea Şcoala Internaţională a Rozacrucii de Aur, Lectorium Rosicrucianum.

Despre atitudinea faţă de muncă şi motivaţia lor, Jan van Rijckenborgh a scris:

"Intreprindem un pelerinaj deliberat, metodic. Nu vrem să mai murim, dar nu vrem să trăim. Nu vrem să mai fim situaţi în nici unul din ordinele acestei naturi. … Am găsit această natură ca fiind o natură a morţii. … Aşa că am fost obligaţi să investigăm anticul Tao în mod obiectiv şi nu după instrucţiunile autorităţilor. ...Studiul ne-a dovedit în mod clar, că în afară de aceaste două ordine ale naturii, există o împărăţie originară, un regat îndepărtat, teritoriul Nirvanei, un tărâm care diferă în mod substanţial de această natură, cu cele două sfere ale sale ... "

Acest citat prezintă foarte clar mesajul gnostic al lui Jan van Rijckenborgh, care a devenit elementul central al originalităţii învăţăturilor sale rosacruciene, în secolul 20. Pozitia clară şi înflăcărarea cu care el a transmis acest mesaj în nenumărate discursuri, a inspirat şi a stimulat oamenii care îl ascultau. El a pus mereu accentul pe aspectul realizării: Nu filosofia este eliberatoare, ci numai fapta.


Întâlnirea cu Jiddu Krishamurti

Într-un loc în apropierea satului Doornspijk din Olanda, se organiza în mod regulat, aşa numita şcoală de vară pentru membrii şcolii rosacruciene. Sute de vizitatori participau în fiecare an.
În timpul şcolii de vară din 1933, Jan van Rijckenborgh a intrat în contact cu Jiddu Krishnamurti. În revista "Het Rozekruis", a scris despre această întâlnire:

"Filosofia Rosacrucii este confirmată de învăţăturile lui Krishnamurti. Sistemul său de eliberare însă, este diferit şi prin urmare, se aplică şi la alte persoane decât cele de care dorim noi să ne apropiem în acest moment. Dar, pentru mintea mea, în viitor, ambele metode vor putea deveni convergente. "


Începutul Şcolii Internaţionale

În anul 1935, în Duesseldorf," a fost fondată "Federaţia Internaţională a Frăţiei Rosacruciene. Oamenii din douăsprezece ţări au aderat la această comunitate şi s-a început astfel lucrarea spirituală în patruzeci de centre.

În 1938, Zwier Willem Leene a murit. El a fost cel mai dinamic şi mai plin de pasiune dintre cei celor doi fraţi Leene. Pe patul de moarte, el i-a cerut fratelui său, cel mai precaut şi reflexiv, promisiunea de a continua munca pe care au început-o împreună. Jan Leene nu numai că a fost în măsură să facă acest lucru, ci această sarcină a devenit lucrarea vieţii lui, pe care a realizat-o, cu hotărâre, ca Mare Maestru al Lectorium Rosicrucianum, împreună cu Catharose de Petri.


Dezvoltarea Şcolii Rosacrucii după cel de-al doilea război mondial

În timpul anilor de război 1940-1945, Şcoala Rosacruciană a fost închisă în Olanda, de către forţele de ocupaţie. Toate activităţile comunităţii au fost interzise. Dar niciodată munca lor nu s-a oprit, pentru nici un moment în această perioadă. Activităţile şcolii au fost efectuate clandestin. În această perioadă, Jan van Rijckenborgh a studiat amănunţit Corpus Hermeticum (învăţăturile lui Hermes Trismegistus), scrierile comunităţi maniheilor şi alte scrieri gnostice, a studiat istoria catarilor. El a scris cartea "Dei Gloria Intacta", în care este exprimată baza învăţăturilor gnostice ale Rosacrucii, pentru secolul 20.

Imediat după cel de-al doilea război mondial, Maeştri s-au concentrat asupra noului context apărut - crezând cu fermitate că întreaga umanitate va fi antrenată de schimbarea extraordinară de vibraţie, cu care se confruntă orice persoană care are ca scop atingerea divinului în interiorul său.

În 1946, Şcoala a dobândit un teren în Lage Vuursche, situat în apropierea Hilversum în Olanda. Aici a fost construit primul centru de conferinţe pe parcursul a cinci ani. În anii următori, alte centre de conferinţe s-au înfiinţat rapid în Germania, Europa de Vest, Europa de Est şi în Brazilia, unde lucrările au fost începute înainte de război.


Moştenirea spirituală a catarilor

În 1956, activitatea lui Jan van Rijckenborgh şi a Catharosei de Petri a primit un impuls important prin contactul cu Gadal Antonin (1877-1962), custode al moştenirii Catare din sudul Franţei. Ei s-au aliat cu comoara spirituală a acestei comunităţi spirituale spulberate de către Inchiziţie, cu aproximativ 700 de ani în urmă.


Activitatea literară a lui Jan van Rijckenborgh

Jan van Rijckenborgh a scris primele sale manuscrise sub pseudonimul de John Twine. Prin alegerea acestui pseudonim, a sugerat că el era omul Ioan, un precursor al omului Hristos. Ultimul nume Twine (împletitură), simbolizează cele două aspecte care sunt prezente în fiecare fiinţă umană: elementul divin care îndeamnă la eliberare, şi elementul pământesc, sufletul natural. În ianuarie 1940, Jan Leene a adoptat numele spiritual de Jan van Rijckenborgh.

În Biblioteca Britanică din Londra, Jan van Rijckenborgh a descoperit o lucrare a lui Johann Valentin Andreae, "Reipublicae Christianopolitanae descriptio", tradusă în limba engleză. Interpretând părţi ale acestui document, a scris un comentariu pe care l-a publicat, împreună cu traducerea în olandeză a acestui manuscris, în 1939 sub titlul "Christianopolis". În plus el a tradus Manifestele Rozacrucienilor: "Fama Fraternitatis", "Confessio Fraternitatis" şi "Nunta alchimică a lui Christian Rosacruce" în olandeză. În aceste scrieri a găsit o baza a propriilor sale convingeri: apelul pentru o reformare generală, care vizează în special schimbarea fundamentală în omul însuşi.

Cu aproximativ 40 de publicaţii scrise, parţial, împreună cu Catharose de Petri, Jan van Rijckenborgh a lăsat o mare comoară, constând în consiliere şi sprijin, pentru persoanele care caută adevărul şi eliberarea pe calea spirituală.


Mărturii autentice

Cele mai multe dintre cărţile sale sunt transcrieri ale discursurilor adresate elevilor din Lectorium Rosicrucianum între anii 1950 şi '60. Jan van Rijckenborgh a folosit un limbaj foarte direct şi fără menajamente, caracteristică care trebuie înţeleasă în contextul perioadei postbelice. Cu cuvinte vii, uneori chiar drastice, el a fost capabil să-şi zdruncine ascultători şi să-i susţină pe mai departe. Cărţile sale nu trebuiesc înţelese ca lucrări ştiinţifice sau literare, ci ca mărturii autentice ale cuvântului vorbit. Cu toate acestea, dincolo de contextul istoric, focul neschimbat al Gnozei, pulsează în aceste scrieri.


Bilanţul vieţii

Jan van Rijckenborgh a lucrat neobosit pentru răspândirea la nivel global a învăţăturilor gnostice rosacruciene şi pentru clădirea Şcolii Spirituale, a cărei misiune este de a arăta căutătorilor astăzi, o cale spirituală gnostică şi de a-i însoţi pe această cale. Termenul de "şcoală spirituală" a fost ales în mod deliberat. Jan van Rijckenborgh nu a obosit niciodată să aducă la conştiinţa publicului său, obiectivul final al dezvoltării umane: unirea sufletului uman nou-născut cu spiritul divin. Când a murit, în 1968, a lăsat în urmă o lucrare fructuoasă, de succes şi o organizaţie vibrantă, puternică şi în creştere, pe deplin pregătită pentru misiunea sa.

După moartea sa, pe parcursul instalări succcesorului său în organizaţie, a început o perioadă dificilă pentru şcoală. Catharose de Petri, a fost cea care a păzit moştenirea spirituală lăsată de Jan van Rijckenborgh , centrarea asupra Ordinului Gnostic, şi dezvoltatarea şcolii pentru viitor. A devenit clar că acum, în noua perioadă din zorii secolului al 20-lea, conducerea spirituala nu mai putea fi realizată de o singură persoană.

Timp de secole, diferitele tradiţii scrise de la începuturile gnozei creştine au fost cunoscute numai din indiciile scrierilor Inchiziţiei Bisericii Catolice. Atenţia publicului a revenit asupra lor, în 1945, când textele gnostice originare, care au fost găsite la Nag Hammadi, Egipt, au fost publicate. De atunci, numeroase lucrări gnostice au fost publicate.


O puternică inspiraţie este tranmisă prin scrierile antice

Gnoza nu este o structură complexă de idei - deşi scripturile antice sunt transmise într-un limbaj care nu este uşor accesibil cititorului de astăzi. Cei care încearcă să se apropie de textele gnostice antice, numai din punct de vedere intelectual, cu greu vor fi capabili să cuprindă mesajul lor spiritual. Pare să fie o forţă, o respiraţie puternică în spatele cuvintelor, care mişcă pe cititor în cea mai adâncă parte a minţii sale. Dar dacă el îşi deschide inima, intuiţia, şi dacă are credinţă, poate descoperi transformarea: "Respiraţia lui Dumnezeu."

Una dintre cele mai renumite scrieri gnostice este "Pistis Sophia". Olandezul rosacrucian şi co-fondator al Lectorium Rosicrucianum, Jan van Rijckenborgh, a republicat acest manuscris gnostic, cu explicaţii ajutătoare, pentru căutătorii spiritualităţi . Titlul indică foarte precis natura Gnozei, ca insolvabila legătură dintre credinţă (Pistis, Πίστη) şi înţelepciune (Sophia, Σοφία).
Gnoza este radiaţie, este lumină spirituală. Ea este concentrată în scrierile gnostice, şi este prezentă în ambianţă, ca şi câmp de forţă. Ea vrea să trezească omul şi să-l provoace. Mai ales în epoca de astăzi, a Vărsătorului, celor care caută cunoaşterea interioară, le este permis să descopere radiaţia gnostică în ei înşişi şi să lucreze cu ea.