Primul capitol din "Fraternitatea din Shambala"

Deşertul Gobi


Citându-l o dată pe înţeleptul chinez, Tschuang Tse, Helena Petrovna Blavatsky a spus: „Numărul lucrurilor ştiute de om, nu se poate compara cu numărul acelor lucruri pe care el nu le cunoaşte încă." Ştiinţa omcnească este. într-adevăr. sărăcãcioasă faţă dc starea în care ar trebui să se afle. faţă de ceea ce ar trebui să fie ştiut. Bineînţeles. că atât în cosmos. cât şi în microcosmos sunt atâtea enigme, Logosul prezintă atâtea fenomene imense şi de nepătruns, aşa încât nu putem reproşa nimănui faptul că ştiinţa omenirii a rămas în urmă în această privinţă, faţă de Adevărul Universal.

Declaraţia poetului Psalmului I39': ,,O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele " - este deci marturisirea sinceră a aceluia care este confruntat cu creaţia divină. Cu toate astea, ştiinţa omenească se dezvoltă adesea exact în sensul total opus manifestării divine. Din acest punct de vedere. citatul înţeleptului chinez se dovedeşte a fi foarte potrivit.

Această situaţie ar trebui să ne indemne la o serioasă autoexaminare. Logosul nu răspândeşte fără sens
şi la întâmplare Ştiinţa Universală, ci toate manifestările divine au. drept bază fundamentală, o necesitate. o logică absolută. De aceea, această cunoaştere pierdută este o acuză împotriva omenirii. Acest fapt are. din când în când, consecinţe foarte neplăcute pentru noi şi creează omenirii situaţii care o tulbură.

Astfel, încercarea Scolii Spirituale de a readuce măcar o parte a omenirii la această bază a necesităţii şi la judecata absolută, ca să se poată crea apoi o reacţie corespunzătoare cerinţelor divine, este oarecum de înţeles.
Chiar şi actuala publicaţie trebuie văzută din acest punct de vedere.

Nu dorim în niciun caz să ţinem un discurs, mai mult sau mai puţin interesant, despre secretele desenului Gobi. Am dori mai degrabă să facem lamuriri asupra evenimentelor ce se vor petrece, ca ele să nu ne ia pe nepregătite.

Dorinţa noastră cea mai profundă este ca, împreună cu noi, să puteţi fi martorii acelor timpuri fericite. în care, nu numai că se va îndepărta vălul de deasupra părţii lumii necunoscute până acum, ei se va manifesta şi minunata operă a Naturii originare, împreună cu fiinţele sale superbe, necunoscute până acum, iar datorită lor vom putea înţelege motivele pentru care suntem numiţi microcosmosuri şi până unde se poate întinde cunoaşterea noastrã despre Dumnezeu şi despre Natura originară. Părerea maselor este cã, din cauza fluctuării evenimentelor sociale, politice şi economice, trăim vremuri rnãreţe; puţini sunt însã aceia pentru care ele înseamnã prelndiul uluitor al unei transformări cosmice. care taie respiraţia. Aceastã transformare se va realiza nu numai de sus în jos, ci şi de jos în sus.

Ca să ne putem da seama de toate lucrurile legate de aceasta, trebuie ca, intr-o oarecare măsură, să cunoaştem secretul deşertului Gobi. Dezvaluirile legate de acesta nu sunt profanări, ci mai degrabă să le considerăm fructul epocii şi o „Fama Fratemitatis”, o „Chemare a Fratemităţii”, pentru toţi cei care au urechi să audă şi ochi să vadă.

Din inima desenului Gobi, în Asia Centrală, unde se găseşte centrul activităţii Fraterniţătii Universale - fratemitate care se strâduieşte pentru lumea noastră şi pentru omenirea decâzută - de aici pornesc toate impulsurile.

Această veritabila inimă spirituală a lumii, situată în locul cel mai greu accesibil al deşertului Gobi, este sursa, originea activităţilor spirituale ale tuturor focarelor despre care s-a discutat în ultimii ani: focarul din Australia. de la Marea Piramida, coloanele lui Hercule de pe pantele sudice din Muntii Atlas, căt şi atelierele din Himalaya, precum şi alte centre de activitate, de exemplu, cele două aflate la cei doi poli ai Pământului, toate pomesc din acest centru şi chiar activitatea însăşi este condusă din acest loc.

Deşertul Gobi nu este de fapt un deşert de nisip, ci mai degrabă un pustiu uscat, o regiune de stepă. După criteriile noastre, este o întindere imensă şi mai inaecesibilă decăt Gran Chaco din America de Sud. Mic este numărul acelora care au încercat şi au reuşit să pătrundă în inima deşertului, căci acesta este înconjurat de singurătate şi spaimă întunecată. Cu excepţia câtorva neînsemnate lucrări, nu există literatură despre acest teritoriu şi despre secretele lui, pentru că atenţia speculanţilor spirituali este îndreptată spre părţile binecunoscute ale globului pămăntese.

Un text cunoscut este cel al lui Marco Polo, din secolul al XIII-lea, scris în închisoare. În această carte, autorul descrie drumul său spre China, pe traseul clasic al ceaiului, care traversează o parte a desenului Gobi. Mai descrie spaima, panica si respectul sfânt pe care le simt locuitorii din zonele limitrofe desenului, faţă de acest teritoriu, din cauza numeroaselor aparitii fantomatice care îl vizitează.

Aceste fenomene se pot explica uşor pentru gnostiei. În Gobi, eterii planetei sunt atât de concentraţi şi transparenti încât, aproape pe neobservate, sfera eterică şi sfera chimică a lumii materiale tree una intr-alta. Astfel, şi cu ochiul liber se poate perfect observa activitatea sferei reflectătoare. Acestea sunt fenomenele, care dau Gobi-ului acel aspect înspăimåntător şi care i-au asigurat posibilitatea de a rămâne necunoscut pentru cei profani, chiar şi pânã-n zilele noastre.

Totuşi, acest desert a jucat întotdeauna un rol în cele mai vechi cunoştinţe universale. Încă de la începutul lumii dialectice, inima acestui teritoriu a fost cunoscută sub numele de „Tflra Sfântă a Fiilor lui Dumnezeu”. Atunci când Biblia şi iniţiaţii relatează în legătură cu planeta noastră, despre Pământul Sfânt, în niciun caz nu este vorba despre acel teritoriu unde Evreii şi Arabii se înfruntă, echipati cu arme occidentale.

Toate impulsurile regeneratoare au pornit şi pomese, sub formă de raze, din această inimă a lumii peste întregul Pământ, lăsându-şi urmele peste tot. Geniala construcţie a Marii Piramide, înţelepciunea şi puterea manicheilor şi albigenzilor, precum şi menirea Rozacrucii modeme, se pot explica tot din acest izvor unic. În această ţară sfântă se află sediul ordinului Fraternităţii Universale, sediul Ordinului Siddhilor.

Multe legende s-au ţesut despre desenul Gobi, povestiri enigmatice. ce se bazează pe fragmentele aproape uitate ale evenimentelor istorice. Întelepciunea străbună povesteşte, de exemplu, că acolo unde se afiă acum lacuri sărate şi teritorii pustii, cu mult înaintea culturii lemuriene, se afla o mare interioară de dimensiuni uriaşe. În inima acestei mări, locuiau, pe douasprezece insule, „cei din unnă”, „rămăşiţele” rasei divine.

Insulele erau de o frumuseţe sublimă. Locuitorii divini, numiţi „Fiii Yogăi şi ai Voinţei” sau „Adevăraţii Eloliim”, cunosteau toate secretele naturii şi aveau în posesia lor Cuvântul de nerostit, actualmente pierdut. Ei cunosc tainele naturii originare şi le păstrează pentru cei care se arată demni de asta.

Această aglomerare de insule mai există încă, precum o oază în desertul Gobi. Toţi cei care cunosc Cuvântul secret ştiu acest lucru şi au actxs aici. Crearea contactului obişnuit cu această oază a Gobiului este imposibilă. Tot teritoriul este păzit cu deosebită atenţie de intruşi, atăt din aer cât şi pe uscat. Accesul este posibil doar prin şapte coridoare secrete, care sunt denumite simbolic cele şapte coridoare sau Căi subterane ale Shambalei.

Am primit sarcina de a vorbi cu Dumneavoastră despre toate aceste lucruri şi să vă facem în oarecare măsuri cunoscută profunzimea înţelepciunii pe care omenirea a posedat-o cândva şi pe care a uitat-o. A sosit timpul îndepărtării voalului, dar nu dorim în niciun caz să rezolvărn în câteva propoziţii aceste lucruri sfinte. astfel incât mâine. în tensiunea nervoasă a zilelor noastre, să se şi uite.

S-a prorocit demult, că va veni timpul când toate lucrurile tainice se vor revela, dar in acelasi timp s-a atras atenţia că vor apărea mulţi profeti falşi. De aceea, omul să nu se încreadă în toate spiritele, ci să le examineze dacă sunt cu adevărat de la Dumnezeu. Biblia ne previne: .. Veti recunoaşte astfel Spiritul lui Dumnezeu: fiecare spirit care mărturiseşte că lisus Christos a apãrut în trup. Acela este de la Dumnezeu şi dacă vreun spirit nu mărturiseşte aceasta. nu este de la Dumnezeu. "

Atunci când se produce o mare cotitură a lumii, tot ceea ce este ascuns în Dumnezeu, Absolutul, se va manifesta şi toată omenirea va fi confruntată cu viaţa perfectă. adevărată, a Împărăţiei Nemişcate. Această revelatie, aceastã manifestare, nu este de fapt o condamnare, ci este chemarea la inviere, la reinnoire, ca o mână de ajutor întinsă, în vederea unei regenerări. Aceastã manifestare nu trebuie înţeleasă ca o demonstratie publică, ci ca un sacrifieiu de dragoste incomensurabilă, sacrificiu aproape imposibil de suportat din partea celor care s-au consacrat lui Dumnezeu pentru noi, cei care ne chinuim în suferinţă cumplita.

Când acest sacrificiu se împlineşte, atunci nu-l veţi putea recunoaşte ca fiind Spiritul Domnului, decât atunci când, ca o urmare incontestabilă a stării de elev, el poate fi lega de maauraim ca pumnul lisus cnnsm sa îmmpa. In acest caz, nu este vorba de o credinţă in evenimente istorice petrecute cu 2000 de ani înurrnă, corespunzător cărora un anumit lisus s- ar fi încamat, ci este vorba despre manifestarea lui lisus şi a radiaţiei Cltristice, în toată forţa si fiumusetea sa, în propriul nostru corp, in propria noastră fiinţă.

Revelaţia ultimelor vremuri, ce precedã Marea Revoltă, va dărui oamenilor o viziune integrală a vieţii adevărate a omenirii originare. Bineînţeles că cele relatate atrag demascarea totală a tot ceea ce se poate numi speculaţie metafizică, atât în domeniul bisericii şi teologiei, cât şi în domeniul filozofiei şi că astfel, vor determina pe toţi, fară nicio excepţie, să decidă. De aceea nu mai este departe timpul când, uluit sau cu respect, cu spaima şi înfiorare, mânios sau cu recunoştinţă se va vorbi de cele Şapte Căi ale Shambalei.

Revoluţia cosmică nu se referă numai la un proces de respiratie intercosmicâ, cu schimbările terestre şi atmosferice care simt neapărat legate de ea, ci se întreprinde totodată şi o încercare puternică pentru salvarea omenirii. După fiecare revoluţie cosmică, omenirea s-a cufundat din ce în ce mai adânc în iluzia şi materialitatea dialectică.

Dupã părerea noastră, cultura lemurianã a oferit mai multe posibilităţi şi a fost mai măreaţã decât cultura Atlantidei, care a unnat. Acest lucru se poate spune şi despre cultura Atlantidei în comparaţie cu epoca noastrã, ariană. În era umiătoare, din cauza condensării materiei, a corpului şi a limitării efectului razei spirituale, şi posibilităţile vor fi mult mai limitate. În această privinţă, omenirea zilelor noastre se află la răscrucea celei mai misterioase crize. Din această cauză. revelaţia timpurilor ce vor urma va fi mult mai mare decât a fost vreodată, datorită importanţei extraordinare ce constrângàactivităţile viitoare. Această revelatie va trebui să servească ca bază a renasterii a cât se poate de mulţi oameni. De aceea, Fraternitatea Universală îşi face auzită vocea.

Trebuie să învăţăm din nou Cuvântul salvator, demult uitat şi pierdut. Când Stånta Scriptură a tuturor timpurilor vorbeşte despre acest singur grai al lui Dumnezeu. sã nu înţelegeţi prin aceasta o colecţie, mai mult sau mai puţin valoroasă sau degradată, a unor documente, ci în primul rând trebuie să înţelegem graiul mânruiror, dătător de viaţă nouă. Calea, metoda, ştiinţa sfântă care conduce la atingerea vieţii universale în Împărăţia Nemişcată.

În oaza desertului Gobi, teritoriu cosmic si atmosferic special pregătit în mod natural ştiinţific, se manifestă Fraternitatea Universală, denumită în limbajul iniţiaţilor „cei din urmă”. Dacă deschidem Biblia sau alte cărţi sfinte ale popoarelor, atunci găsim multe întâmplări voalate despre aceşti „cei din urmă”. Ultimii reprezentanţi ai raselor antice au fost conduşi aici, după ce ceilalţi au pierit cu toţii. Din aceste scrieri întotdeauna s-au născut răstãlmăciri, dacă s-au luat „mot à mot."

„Cei din urmă” este denumirea mistica a acelora care, în drumul lor spre viaţa originară, ies din cortegiu lumii dialectice. Cei care vor aparţine de „cei din urma”, aceia sunt acceptaţi într-un nou cerc de existenţă, pe când toţi ceilalţi påşesc pe calea obişnuită a omenirii dialectice, cu posibilităţile obişnuite ale menirii naturale.

Să vă fie dat. Dumneavoastră tuturor, ca împreunã cu noi să vă puteţi cufunda in „Adàncul Ştiinţei Universale”, iar manifestarea Fiilor Înţelepciunii din Ţara Sfântă, ascunsă, să vã conducă la Renaştere.
Cele Şapte Căi ale Șhambalei se deshid larg pentru Dumneavoastră. trebuie doar să mergeți pe ele. Fie, să vi se manifeste Cuvăntul, cel de nerostit și încă pierdut, acum și în vecii vecilor.